Citind aceasta carte mi-am pus ordine in convingeri. Recunosc, sunt convingeri pe care abia acum mi le-am putut formula cu toate ca ele zaceau in mine de foarte mult timp. Inainte insa, de a va spune de ce mi s-a parut mie grozava aceasta carte, trebuie sa stiti in primul rand ca nu este un roman, de asemenea ca este o carte tehnica pe alocuri (contine teorii ale probabilitatilor) nu foarte usor de urmarit, daca o cititi in romana o sa descoperiti ca nu e foarte bine tradusa (anumite expresii nu au sens), daca o cititi in engleza am inteles ca poate fi foarte greu din cauza termenilor de specialitate. Unii o considera o carte nestructurata, mai ales in comparatie cu un best seller anterior al autorului “Fooled by Randomness”, pe care eu inca nu l-am citit, deci nu pot confirma.
Eu am numai lucruri bune de spus despre aceasta scriitura, care mi s-a parut foarte convingatoare. M-a impresionat atat subiectul tratat – impactul foarte putin probabilului- , dar mai ales modul in care acest autor creioneaza niste tipologii umane si situationale. Pentru mine, Lebada Neagra a fost ca o colectie de anecdote revelatorii. Mi-am putut clarifica/recunoaste urmatoarele lucruri:
1. Mediul academic si nu numai in Romania e plin de oameni care servesc inutilului. Am avut mult timp ideea preconceputa ca scoala, indeosebi cea superioara este plina de oameni valorosi. Dupa 17 ani de scoala, pot spune ca nu m-au impresionat decat 2 profesori, nici unul din mediul academic, iar Nassim N. Taleb mi-a confirmat ca nici in minunata America oamenii de la catedra nu sunt mai putin plictisitori decat ai nostri. Pana acum nu am mai auzit pe nimeni spunand pe sleau ca exista o ”mafie” a publicarii de articole stiintifice, dar se pare ca anumiti autori isi scriu review-uri favorabile unii altora pentru a-si consolida pozitia, deci va inchipuiti cat de mult primeaza valoarea in evaluarea acelor articole. Din fericire insa, in mediul academic exista si oameni valorosi, ca dovada chiar si acest autor N. N. Taleb este profesor pe undeva.
2. Nu prea cred in povestile de succes, in speciale ale celor care au reusit in cariera. Am auzit la astfel de povesti pana mi s-a acrit. Oamenii astia care au plecat din mizerie si au ajuns CEO si au acum o viata asa fericita, m-au intrigat intotdeauna. Si mai mult, ma intriga partea ingrijorator de mare din generatia mea care munceste robeste pentru a ajunge ca ei. Nu o sa tin acum un discurs despre cat de creduli suntem sau cat de contrafacute sunt povestile care ni se prezinta, pentru ca nu am de unde sa stiu ce se ascunde in spatele fiecareia, insa pot sa-mi dau seama ce procent mic din populatie reuseste pe aceasta cale si mai pot sa-mi dau seama ca norocul joaca un rol determinant, argument sustinut si de N.N. Taleb. Multora le place sa aduca drept argument calitatile celui care a reusit, ignorand faptul ca multi altii cu aceleasi calitati au esuat (si ma refer aici la calitati care pot fi evaluate, si nu la evaluari de genul “are ceva al lui”). Mi-am intarit sistemul de valori odata cu citirea acestei lecturi, si acum, mai mult decat altadata pot sa ma las in voie inspirata de oameni pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce au realizat.
3. Te simti mai bine daca gandesti nematerializat. Zilele trecute cand mi-am vizitat un prieten i-am luat si un mic cadou. Ideea cadoului a fost de fapt a cuiva care ma insotea, iar eu initial nu i-am gasit rostul. Nu era ceva substantial, dar desigur am reusit sa smulgem un zambet pentru initiativa noastra. Apoi m-am gandit pentru ce altceva mi-ar fi putut fi utili cei x ron pe care i-am dat pe cadou. Nu am gasit nimic mai voloros decat zambetul unui om. Chiar nu puteam sa investesc mai bine acei bani.
Va ofer si o mostra din aceasta carte, cu mentiunea ca nu este neaparat reprezentativa pentru intreaga lucrare, subiectele abordate fiind diverse. “Nu alerg dupa trenuri. M-am obisnuit sa rezist tentatiei de a alerga pentru a-mi respecta orarul. Poate fi un sfat neimportant, dar s-a dovedit valabil. Refuzand sa alerg pentru a prinde trenuri am simtit adevarata valoare a elegantei si a esteticii in comportament, o senzatie a detinerii in permanenta a controlului asupra timpului, programului si vietii mele. Pierderea trenului este dureroasa doar daca alergi dupa el! In mod similar a nu te potrivi ideii de succes pe care altii il asteapta de la tine este ceva dureros daca asta cauti. Daca faceti asta prin propria alegere, va situati deasupra luptelor competitionale si a scarii sociale, nu in afara acestora”
” Sunt uluit uneori de modul in care oamenii pot avea o zi oribila sau se pot infuria pentru ca se simt frustrati pentru o masa proasta, o cafea rece, o respingere sociala sau o primire nepoliticoasa.[...] Uitam repede ca insusi faptul ca suntem in viata este o mostra extraordinara de noroc.”
