Galerie

Sfarsit de an in Muntii Mehedinti

Ca si in 2010 anul nou m-a prins in orasul lui Scooby Doo, alias Herculane, un loc in care te astepti sa vezi fantome ascunse prin colturi si sa auzi voci cerandu-ti socoteala ca le-ai distrus linistea. Din pacate  sau fericire vezi doar omeni in contratimp si cladiri prabusite, iar deasupra tuturor niste imensi pereti de stanca vegheaza pustietatea locului. Pentru noi e un refugiu, un spatiu care ascunde mister si frumusete.

Am ales sa gustam frumusetea diferit. Baietii neastamparati ( Oase, Gabi, Vali, Jeleu si Luci) s-au aventurat sa se catere pe o creasta  deasupra un sat de bulibase.

Noi restul ne-am indreptat catre ceva mai pitoresc. Din Herculane spre Baia de Arama poti vedea cum Cerna se strecoara printre Muntii Cernei si Mehedinti. Inainte de Cerna Sat am oprit masina la marginea drumului hotarati sa urcam in Muntii Mehedinti, putini stiau incotro.  Destinatia se pare ca era Poiana Porcului, loc unic in Europa pentru formatiunile calcaroase care ii asigura un teren foarte plat, desi la o altitudine considerabila. Drumul pana la acest asa zis „teren de fotbal ascuns in munti” a fost bucurie. Stancile au aparut inca din padure, iar zapada a fost o adevarata surpriza intr-un an tare secetos.  Soarele da o lumina aparte acestor munti.

Din poiana in jos  am ajuns intr-un sat pustiu, doar case goale, rasfirate ici si colo, isi asteapta probabil vara oamenii.  Nu am mai tinut marcajul si ne-am dat in jos prin padure, boscheti,  locuri pe care le banuim nicicand umblate. Desigur ne inselam, cate o casa mai aparea din cand in cand, ferita de restul lumii.

Pe masura ce am coborat zapada a disparut. As fi oprit timpul  intr-o poiana cand ne-am asezat in iarba tomnatica, necosita, iar soarele ne lumina inca pe toti. Fiecare cu rasul lui fericit ca suntem intr-un loc unic, iar muntii Cernei ne zambesc inzapeziti de peste sosea. Inainte de a ajunge in drum am gasit un mar in jurul caruia inca mai erau fructe crutate de inghet. Cred ca mi-era foarte foame ca merele alea adunate din iarba mi s-au parut cele mai bune mancate vreodata. Am ajuns in Cerna Sat la un kilometru de masini.

Baietii cataratori au reusit si ei sa termine cu bine traseul. Anul nou a venit pe neasteptate, parca nici nu incepusem bine petrecerea.

Casele din Herculane sunt construite ca niste mici castele, curtile sunt cimentate si sunt formate din terase supraetajate, de la orice etaj al casei poti iesi intr-un fel de curte. Sorbind cafeau pe treptele innsorite ale pensiunii ” Speranta” am inceput prima zi din noul an, apoi am plecat sa cunosc mai bine orasul alaturi de oamenii dragi mie. Perfect!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s